Ion Voicu Vídeos
director de orquesta
- violín
- música clásica
- Rumania
Última actualización
2024-05-04
Actualizar
Ilan Rechtman Rechtman Hofmeister Zubin Mehta Lorin Maazel Mansfield Esperança Ion Voicu Boston Pops Tel Aviv Museum Art 1967 1983 1985 1990 2001 2003 2007 2008 2015
Recorded 2003 Soloist: FLORIAN CRISTEA As a composer, some of Rechtman's works have been published by the Theodore Presser Company, USA, Hofmeister Musikverlag in Leipzig, Germany and Bottle Cello Publishing in San Francisco, USA. His compositions "Rondo Op. 5" and "Fanfare by the Red Sea" have been commissioned and conducted by Maestros Zubin Mehta and Lorin Maazel, respectively. Rechtman was also commissioned to compose a special work for the 125 years celebration of the Chautauqua Music Festival, the oldest music festival in the USA. Some of Rechtman's orchestral compositions have been performed by the Boston Pops, Pittsburgh, New World, Augusta, Grand Rapids & Cape Cod symphonies. Rechtman was the music director and founder of the Israel Virtuosi, director and founder of the "Sundays on the Island", a baroque music series which ran weekly nearly 15 years, as well as the recital and chamber music series at the Wales - Mansfield in Manhattan, NY, which ran over 10 years. During the 6 years Rechtman lived in Brazil +••.••(...)), he performed as soloist with the State Orchestra of São Paulo, Campinas and Riberão Preto symphonies, and was director of the "Um Certo Olhar" chamber music series at Sala São Paulo. As a composer, Rechtman wrote scores to various Brazilian films, as well as to the long running "Esperança" telenovela, which reached an audience of nearly a billion spectators around the world. In the 2008 Beijing Olympics, Rechtman's music was used by Nastia Liukin when she won gold medal in her floor exercise. His music was also used in the 20th season (2015) of “Dancing with the Stars” in the USA. In 2007, Ilan Rechtman was nominated as music director of the Tel Aviv Museum of Art concert programs, the oldest and largest presenter of classical concerts in Israel, a position Rechtman holds till present. In this capacity, Rechtman is responsible for presenting about 70 concerts per season. Florian Cristea bio: O romeno Florian Cristea nasceu em Buzau em 1967 e teve os primeiros ensinamentos musicais com o pai, Gica Cristea, um dos mais renomados violinistas da Romênia. Freqüentou a escola de música até 1983, quando entrou para o Conservatório de Bucareste e começou a vencer concursos, como o 1º Prêmio na Competição Nacional de Música de Bucareste. Em 1985, tornou-se aluno de Ion Voicu e, após 1990, participou de várias orquestras romenas, gravou música folclórica e realizou turnês pela Alemanha, Suíça, França, Estados Unidos, Finlândia e Turquia.
Ion Voicu Beethoven Mircea Basarab George Enescu George Enescu Philharmonic Orchestra
Ion Voicu - violin Mircea Basarab - conductor George Enescu Philharmonic Orchestra
Ion Voicu Nicolo Paganini Seara Willem Mengelberg Bach Beethoven Mendelssohn Bartholdy George Enescu Yehudi Menuhin David Oistrakh Leonid Kogan Igor Oistrah Prin 1702 1923 1940 1946 1954 1956 1964 1969 1986 1990 1997 2007
Ion Voicu s-a născut pe 8 octombrie 1923 la București, într-o familie de muzicieni de etnie rromă: bunicul său, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas. Nu doar Ion Voicu, ci și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul. Ion Voicu a fost vărul primar al violonistului și dirijorului de folclor Ionel Budișteanu. Pe la vârsta de 4-5 ani, după cum avea să povestească mai târziu, Ion își dorea să primească o vioară mică, iar de Paște chiar avea să capete un asemenea cadou. Încântat peste măsură micuțul nu s-a desprins toată ziua de vioară, iar până seara deja reprodusese toate melodiile pe care le cunoștea. Impresionată de talentul lui, dar mai ales văzându-i perspectivele de bun muzician, mama lui Ion Voicu i-a luat profesor de vioară un student de la Conservator. La șase ani, Ion Voicu a început studiul viorii. Cu studentul de la Conservator, micul Ion a studiat câțiva ani, până când tânărul profesor s-a declarat depășit de micul său elev și le-a recomandat părinților să-i găsească un profesor mai bun. Printre cei care l-au inițiat pe Ion Voicu în studiul viorii s-au aflat Garabet Avakian și Vasile Filip, pentru ca la 14 ani să dea examenul de admitere la "Academia Regală de Muzică", unde a intrat direct în anul V. Fiind admis la Academia Regală de Muzică din București, a reușit să absolve cursurile, care durau șapte ani, în doar trei ani, în 1940. Profesor și îndrumător i-a fost Constantin Niculescu. Primul său loc de munca a fost cel de violonist în Orchestra Națională Radio, dirijată de celebrul dirijor olandez Willem Mengelberg. Mengelberg nu a fost mulțumit la început de el și i-a cerut lui Ion Voicu să-și părăsească locul din orchestră și să poftească afară: violonistul cunoștea foarte bine lucrarea pe care o repetau, se plictisea și se foia pe scaun. Directorul de pe atunci al Orchestrei Radio era renumitul Theodor Rogalski, care a intuit uriașul pontențial al tânărului Ion Voicu și l-a sprijinit, rugându-l pe Mengelberg să accepte să-l audă cântând o piesă. După ce Voicu a interpretat căteva partituri de Bach, Beethoven și Mendelssohn Bartholdy, Mengelberg a spus: „Acum înțeleg, el nu e făcut să fie component al unei orchestre. Este făcut pentru o carieră solistică.” A devenit solistul acestui ansamblu, uimind criticii acelei vremi. La unul din concertele sale a atras atenția lui George Enescu, care i-a oferit lecții gratuite. În anul 1946, Yehudi Menuhin a organizat la București un concurs muzical, iar Ion Voicu a obținut primul loc. Din 1954, Ion Voicu a studiat la Conservatorul Ceaikovski cu violoniști celebri ca George Enescu și David Oistrakh. În cei 50 de ani de carieră, Ion Voicu a susținut sute de concerte în întrega lume: la Paris, New York, Londra, Roma, Viena, Tokyo sau Berlin. Cele peste 100 de LP-uri și CD-uri cu înregistrări ale concertelor sale i-au adus faima peste tot. De la opere uitate și readuse în actualitate, până la lucrări noi, scrise special pentru el de compozitori români și străini, din repertoriul lui Voicu nu a lipsit nimic. A cântat alături de Yehudi Menuhin, David Oistrakh, Leonid Kogan sau Igor Oistrah. Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, solistului concertist Ion Voicu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.[1] Statul român i-a dat maestrului în folosință o vioară „Stradivarius”, fabricată în 1702, care a aparținut lui Joseph Joachim. Vioara Stradivarius a fost achiziționată de statul român, în 29 august 1956, de la firma Henry Werro, la prețul de 80.000 de franci elvețieni. La 7 septembrie 1956, Ministerul Culturii și maestrul Ion Voicu au încheiat un contract de comodat care avea ca obiect darea în folosință a viorii. Contractul de comodat a încetat în 1986, când Ion Voicu a restituit instrumentul Filarmonicii "George Enescu". Ulterior, vioara a ajuns în posesia Muzeului Național de Artă al României. În 5 ianuarie 1990, Ion Voicu a ridicat vioara Stradivarius, care a rămas posesia familiei, după moartea sa, în 1997. Pe 9 martie 2007, după îndelungate discuții cu Ministerul Culturii și Cultelor, Mădălin Voicu a predat vioara ministrului culturii, Adrian Iorgulescu. Ion Voicu a fost directorul Filarmonicii "George Enescu" din București timp de zece ani. A contribuit la crearea "Orchestrei de Cameră" în 1969 cunoscută în întreaga Europă și prezentă la cele mai importante festivaluri muzicale internaționale. Aceasta este în prezent condusă de fiul său, Mădălin Voicu. Sursa: (http•••)
o
- cronología: Directores de orquesta (Europa).
- Índices (por orden alfabético): V...